Ofițerul Marinei – extrase din seria nuvelistică a lui Neagu Noapteș – Despre dragoste, istorie, politică și alte ficțiuni

Captain s order: Neagu Noaptes, my fellow-mate onboard has to get down to publishing

Extrase din nuvela Ofiterul Marinei — From the novel Marina’s Officer the book was started and released, at first glance, last year and is soon to be continued.

Trecuseră câteva zile de la întâmplare. Niciodată, în mica lor lume insulară, nu se mai întâmplase asta. Nimeni nu mai auzise, sau pomenise așa ceva. El, înțeleptul, cel care în toate reprezentările poporului ei, era numit Povestașul, cel ce-i învăța și-i încanta, fusese la un pas de moarte. Ce întâmplare stranie, putuse să-l ducă la un pas de pieire,pe acest bărbat înțelept,
cu părul lung, vălurit și alb, însă cu chipul, întotdeauna bronzat și smead. Aproape pierdut în valurile mării pe care o cunoștea și iubea nespus, salvat în ultima clipă de plasele pescarilor. Cum ajunsese cel atât de iubit, de femeile și bărbații, insulei, el, care nu era niciodată singur, ci fie ielele, fie sirenele, ce tânjeau după sfaturile și întreaga sa energie, îl însoțeau, în toată vremea. Chiar și atunci când se îmbăia, în mare, gol. Sau, poate, atunci, mai mult decât oricând. Și, totuși, fusese cu putință, ca Povestașul să fie, prin cine ce urzeală de împrejurări, complet singur, la momentul la care, epuizat, poate, de viziunile lui, de întreaga lui lucrare și de temerile lui, pentru oameni, rugându-se Domnului, cu smerenie, să se pună, în larg în primejdie de moarte.
Marea este un teritoriu imprevizibil, spunea el, cu un zâmbet obosit și stins, după ce îl reanimaseră, pe țărm. Marina se afla acolo, absolut din întâmplare (deși, având în vedere Luna Albastră din noaptea aceea numai întâmplare nu era) și, după ce, vracii își făcuseră treaba și l-au așezat pe un pat făcut din ierburi de mare, moale și odihnitor, peste care așezaseră cele mai fine bumbacuri – perspectiva pierderii lui le făcuse pe femeile tribului să înnebunească de grijă pentru el, Marina s-a așezat lângă el, între focuri. Cu un gest rapid, dădu la o parte, două dintre fetele tinere ce roiau pe acolo și își începu veghea. Îi mângâia chipul, fruntea, îi liniștea tusea convulsivă – apa de mare lăsase urme adânci în plămâni, și, la răstimpuri, lua apă rece în gura, și-i turna pe buzele lui arse. Era prima care observase că îi este foarte sete, ceilalți nu-și puteau închipui că unui înecat i-ar trebui apă.
Și tot Marina observase un fenomen straniu ce se petrecea cu el. Părul lui căpăta o culoare din ce mai închisă, parcă marea din care-l scoseseră era neagră, albul de odinioară redevenea (fusese vreodată?!), negru.
Atunci când, înfruntându-se, în argumente, cu alți insulari, pentru a-l lua de pe plajă și a-l așeza în răcoarea binefăcătoare a caselor lor – la coliba lui era cu nepuțință de ajuns, era prea sus, pe deal, Marina spuse că, locuind cu celelalte 3 surate ale ei, două iele și o sirenă, chiar de va fi prinsă cu treburi pe insulă, peste zi, tot va fi cineva lângă convalescent.
După ce se îmbăiaseră – insularele își spălau trupurile superb-bronzate de câteva ori pe zi, erau acum, toate, în vestibulul casei Marinei. Povestașul era așezat pe patul uriaș de sub fereastra ce avea doar luna ca acoperământ. Le privea și ele îi zâmbeau, încercau să îi intre în voie. Rictusul de pe fața lui amintea că, Marina, le povestise fetelor curioase de ce e trist sau preocupat, că, pe zi, își ceruse sabia lui, pentru a-și testa puterile, antrenându-se — și încă nu era restabilit. Asta-l înfuriase, Marina încercase, și reușise întructva să-i atenueze și să-i șteargă furiile. Apoi aranjase ca fetele ei să fie gata de joacă, către orele serii.
Veselia și felul lor, liber, dezinhibat și dezinvolt, de a fi una cu cealaltă, între ele, putea fi considerat imoral, în oricare altă parte a lumii. Nu acolo și nu lor, și, deși, le erau complet străine orgiile, dormeau și împreună, goale, sau se atingeau în joacă, în cea mai deplină libertate.
continuă mai jos

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s